Bine ai venit, Vizitator
Utiliztor: Parolă Amintește-mă
  • Pagină:
  • 1

SUBIECT: Tura prin Dobrogea, 175km, sambata 08.09.2012

Tura prin Dobrogea, 175km, sambata 08.09.2012 acum 4 ani 6 luni #18

Sambata impreuna cu 3 colegi de la munca (o cursiera, 2 cross-uri si o montana) o sa incercam o tura pe traseul urmator: http://www.bikemap.net/route/1819106#lat=45.254881966976&lng=28.253599084475&zoom=9&maptype=osm

Asteptam pe oricine are la bord cel putin o tura de peste 100km anul acesta. Ritmul va fi incet, estimez o viteza de croaziera de 25km/h pe plat, (in conditii fara vant), vrem sa admiram si peisajul , si o medie la 20km/h.

Se va pleca cu bacul de ora 6, sunt in plan 3 opriri ce deviaza un pic de la drumul principal:
- cetatea de pe dealul Consul http://blog.noviodunum.ro/?p=406
- pranzul la popasul Caprioara (estimativ ora 12)
- vizita scurta la Izvorul Tamaduirii pentru un geocache http://www.geocaching.com/seek/cache_details.aspx?guid=42417738-6956-45b9-9ba3-7bd1631758e9

Estimez o sosire in Galati in jurul orei 16-16:30.

Nu cred ca mai e nevoie sa amintesc ca o camera de rezerva nu strica, peticele, apa si mancarea sunt obligatorii. Nu uitati de banutii pentru bac si pentru pranz.

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

Tura prin Dobrogea, 175km, sambata 08.09.2012 acum 4 ani 6 luni #19

Povestea pe scurt (maine avem varianta completa): plecat-am 5 din Galati, 2 au scurtat tura la 130 km nemaifacand bucla de la Horia, unul a chemat masina de asistenta la 110 km, eu si Alex am rezistat la toti cei 180 de km.

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

Ultima Editare: de cipt2001.

Tura prin Dobrogea, 175km, sambata 08.09.2012 acum 4 ani 6 luni #24

A fost o tura pe cinste, a avut de toate, de la vant si frig, la ploaie si soare, cazaturi, caini, bere, pepsi, crampe :). Am sa va rog sa scuzati calitatea pozelor, sunt facute cu telefonul, e cam greu sa pleci cu o camera foto la astfel de drum.

Am ajuns la 6 fara 10 la bac doar cu apa in bidoane pentru ca imi uitasem cutia cu Isostar acasa si fara nici macar un gel. Cu alte cuvinte am mers pe apa chioara :). O alta decizie grea pe care am luat-o a fost legata de incalzitoarele de maini: pana la urma le-am lasat in masina.

La bac ma astepta deja Gabi si cat timp se strang si ceilalti am timp sa fac o tura scurta cu a lui cursiera, care ma face sa imi para rau ca nu am si una.

Avem si o surpiza, apare si Florin cu al lui DHS Adventure desi nu se anuntase. Alex ajunge ultimul si avem 2 minute sa luam bilete si sa ne urcam pe bac. Aici nu mi se pare foarte frig desi imi era teama ca o sa fie vant, asa ca ma felicit asupra deciziei de a renunta la incalzitoare.

Dupa ce coboram de pe bac trec usor in frunte si mentin un 24-25 km/h care intinde un pic grupul. Se simte frigul binisor asa ca ne uitam cu speranta catre soarele care inca nu rasarise, dar nu mai era mult.



Cristi trece in fata, grupul este compact si incercam sa ne incalzim cum putem:



Cand ajungem pe la manastirea Dinogetia soarele apare in sfarsit la orizont, insa norii sunt prin zona nu ne lasa sa primim toata caldura de care avem nevoie. Noroc ca aparusere primele urcari (nerepertoriate, pentru cei care se uita la marile tururi pe Eurosport) si ne turam usor motoarele.



Gabi ne arata cetatea Dinogetia, in timp ce eu pozez doar indicatorul pentru ca e inca intuneric si nu se vede nimic la distanta aia:





Intram in Garvan si apucam facem stanga spre Luncavita. Aici unii dintre noi sunt un pic surprinsi, Gabi nu stia ca drumul dintre Luncavita si Nifon este asfaltat si credea ca o sa o luam prin Macin. Data viitoare nu ma mai chinui sa fac ruta pe BikeMap :).

Dupa ce iesim din Vacareni avem parte de 2 urcari de incalzire si apoi de cea mai dificila de pana acum. Alex este in fata cu Gabi, Cristi ii tine companie lui Florin in spate, eu ma ocup cu pozele si nu aud o masina care trece foarte aproape...





Facem o pauza la cismeaua din Luncavita, pe care nu stiu de ce nu am pozat-o, are un text chiar fain pe o placa de marmura, unde ne refacem proviziile de apa care ar trebui sa ne ajunga pana in Horia unde vroiam sa facem urmatoarea oprire (in mintea mea incercam sa limitez pauzele la cat mai putine ca sa tinem muschii incalziti).

Dupa ce iesim din Luncavita grupul se imparte in doua pe nesimtite, Gabi ramane cu Florin in urca, eu sunt cu Cristi si Alex. Trecem de Cetatuia, cativa caini pornesc in urmarirea noastra ceea ce nu prea le place lui Alex si lui Cristi care accelereaza la primul latrat :).

Ne oprim la intersectia cu drumul spre Tutuiatu sa ii asteptam pe Gabi si Florin, dar nu inainte de a vedea o caprioara care traverseaza drumul la cativa metri in fata noastra. Din pacate nu sunt pe faza si nu apuc sa fac poza.

Aici stam 10 minute si incepem sa ne facem griji pentru cei din spate, dar nu avem deloc semnal la mobile. Aruncam o intrebare la un tractorist care mergea spre Nifon si aflam ca sunt in spare si s-au oprit la o tigara. Ne miram un pic (o sa aflam mai tarziu intreaga poveste) si decidem sa pornim spre Nifon, nu avem timp prea mult daca vrem sa ajungem pana la ora 4 (sau chiar 5) in Galati.

Urcarea spre Nifon mi se pare mult mai usoara decat anul trecut, poate din cauza asfaltului, poate din cauza antrenamentelor :). Cristi e in fata, Alex langa mine si ajungem destul de repede in varf si incepe o coborare usoara pe care mentinem fara probleme un 35 km/h. Si dupa ce trecem de Nifon continuam intr-un ritm mai alert desi asfaltul e foarte prost (deja speram ca Gabi sa nu ma injure prea mult, la rotile lui de 23).





Ne oprim la lacul Horia, un lac de acumulare cunoscut printre pescarii din zona. Facem o pauza de poze si de "deshidratare" :). Luam si legatura cu grupul din spate care ajunsese la Hamcearca, decidem de comun acord sa o luam inainte si ei vor face dreapta in Horia urmand sa ne astepte la popasul Caprioara.





Pana aici lucrurile au mers bine, aveam o medie de 20,4 km/h, un pic peste cea preconizata (20). Imediat dupa intersectia din Horia, Alex reuseste sa incurce lantul prin schimbatorul de foi si ne pierdem cateva minute sa il aranjam. Iesim din sat si in departare se vede impresionantul deal Consul, la baza caruia speram sa vedem ceva din castrul roman.



(va urma)
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: Cosminebu

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

Ultima Editare: de cipt2001.

Tura prin Dobrogea, 175km, sambata 08.09.2012 acum 4 ani 6 luni #34

Bravo baieti .Daca ati fi plecat pe la 7.30 as fi mers si eu ,dar pe la 7 am ajuns de la servici. In schimb i-am dat un Macin Duminica [88 km.]

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

Ultima Editare: de ciprian.

Tura prin Dobrogea, 175km, sambata 08.09.2012 acum 4 ani 5 luni #450

Facem relativ repede cei 9 km pana la Izvoarele, Alex se mai opreste sa incerce sa regleze schimbatorul fata care nu mai mergea la fel de bine, iar Cristi da primele semne de slabiciune pe cele 2 urcari.

Castrul roman de pe dealul Consul e greu de gasit prin vreun document. Nici imaginile Google sau Bing nu prea ajuta, asa ca a fost nevoie sa apelez la statul roman, mai exact la serverul de imagini al ANCPI (disponibil doar pe Windows cu IE) care arata destul de clar pe unde ar trebui sa vedem cate ceva (se vad destul de clar urmele de fortificatii in partea de sud-est a dealului).



Ocolim Izvoarele pe drumul pe care probabil il cunosc Marius si Cristi de la Babadag :), dam de urma unor balti ce acopereau drumul, si vedem drumul pe care trebuie sa urcam pe deal. Urcarea e destul de scurta dar abrupta, iar mai apoi se merge aproape pe curba de nivel pe urmele turmelor de oi. Se trece prin valea unui parau (secat cand am trecut noi) si pe deal incep sa se distinga ceva urme de fortificatii.

Din pacate sunt destul de departe si devine clar ca nu vom vedem nimic interesant chiar daca ajungem pana acolo (parea ciclabil chiar si cu al meu cross), dar timpul ne preseaza. Coboram inapoi la drum si ii dam bataie prin Iulia catre Nicolae Balcescu.

Deja se vede clar ca Cristi nu mai are putere, a depasit deja cei 70 de km pe care ii facuse maxim anul asta (nu a fost cea mai inteleapta decizie sa vina la tura), dar Alex e surprinzator in fata si nu nici un semn de slabiciune ceea ce ma bucura.





Pentru toti cei 3 curajosi aceasta portiune de traseu era necunoscuta, pe BikeMap parea sa fie o urcare serioasa spre Ciucurova, dar drumul pare ca urca foarte incet ceea ce ne permite o viteza rezonabila.

Avem si 2 scurte intalniri cu ploaia desi soarele ne batea binisor in ceafa, si dupa o curba apare adevarata urcare, de care se pare ca nu scapam. Alex ia avans, eu incerc sa raman cu Cristi, dar lui ii este greu sa mentina chiar si un ritm de 12-13 km/h, asa ca pierde teren pe ultimele sute de metri.

Urmeaza o coborare lunga in Ciucurova unde ne regrupam si ne umplem bidoanele de apa. As vrea sa caut un magazin sa iau o glucoza, dar pana sa ma hotarasc apare si Cristi asa ca ii dam usor mai departe, incercand sa mergem in trena.

Trecem salivand pe langa popasul de la Ciucurova, cu gandul la ce ne asteapta la Caprioara si incepem urcarea spre Atmagea, trecand pe langa manastirea Cerbul.



"Plutonul" se rupe iar, eu in fata, Alex si Cristi mai in urma. Trecem de borna de 100 de km, iar eu o las mai usor facand niste poze la un mic lac de acumulare secat in intregime.





In Atmagea, dupa ce a vorbit cu Cristi ca ne gasim la popas, Alex ma ajunge si ne oprim amandoi in varful dealului, cu limba de un cot ca sa facem cateva poze :).





Aici avem o dezamagire, vazand ca mai urmeaza o urcare spre Horia, nu e doar o coborare continua cum imi aminteam eu. Ii dam repede la vale pe drumul sinuos dar liber, si incepem urcarea spre Horia cu soarele batand serios, si fara prea mult vant. Cand incepe coborarea sunt sunat de Florin care vroia sa stie de ce intarziem atat de mult (initial estimasem maxim 12:30 ca ora de intalnire la popas, si era deja 13:15). Din Horia stim ca nu mai avem mult, dar ne oprim pe marginea drumului sa il asteptam pe Cristi care ajunge cam dupa 10 minute.

Il incurajam cum putem si ii dam mai departe catre popas, care era la 2 km. Dupa o curba avem parte de un mic spectacol, o duba rasturnata pe marginea drumului, salvarea oprita destul de periculos, si un Tuareg care face pana chiar langa noi trecand peste o piatra ascutita ce era pe mijlocul drumului. Nu pot uita fata soferului care a coborat nervos de la volan cand i s-a facut semn sa traga pe dreapta:
- "Ce vrei dom'le?"
- "Aveti pana pe dreapta fata!" vine raspunsul de la mine, si vad cu coada ochiului cum isi pune mainile in cap. Ma va depasi din nou abia in Macin, deci a pierdut cel putin 2 ore (daca nu 3) cu pana.

Si ajugem la popas, probabil cel mai asteptat moment al zilei pentru toti. Aici Florin si Gabi erau la momentul siestei si la a doua bere :). Noi comandam repede niste ciorbe, o ceafa cu cartofi pai si niste clatite la desert, iar eu nu iert niste Pepsi rece.

Si va mai urma :)

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

Ultima Editare: de cipt2001.

Tura prin Dobrogea, 175km, sambata 08.09.2012 acum 4 ani 5 luni #620

Si in cele din urma ajung sa termin de povestit aceasta tura :)

Chiar la sfarsitul mesei (tin minte clar ca eram inca la prima claatita :) ) ma apuca o groaznica contractura musculara la piciorul stang. Am mai avut crampe, dar asta era mult peste orice patisem pana atunci. Ma ridicaem in picioare si orice miscare incercam muschiul era ca o piatra. Am avut mare noroc cu un vecin de la masa de alaturi (pescar dupa vorba) care avea la el un unguent gen Bengay, care m-a ajutat. Am reusit sa imi misc piciorul si sa termin clatitele :).

Cat timp Cristi negocia cu soferul de pe "masina de asistenta" si incerca sa faca afaceri cu noi (implicit si cu mine care paream lovit de soarta) m-am asezat pe banca si cred ca am reusit sa atipesc cateva secunde. Oricum nu recunosc nimic legat de sforaituri :). Am platit, si inainte de plecare am facut o poza cu cei 5 curajosi 4 curajosi si Cristi :).



Stiam ca ne asteapta inca 60 de km din ce in ce mai grei, dar nu ma asteptam sa fiu nevoit sa ma opresc chiar pe primul deal, imediat dupa plecarea de la popas. Practic aveam crampe serioase la ambele picioare, nu mai puteam sa pedalez deloc, iar restul trupei avea deja un avans de vreo 100 de metri.

M-am oprit, am masat picioarele cum am putut si m-am urcat din nou in sa, foaia mica, pinionul mare si cu multa grija am ajuns in varf. De aici am pedalat continuu, fiindu-mi frica sa ma opresc, in plus eram sigur ca acidul lactic se acumulase in muschi si trebuia eliminat cumva, singura sansa fiind sa pedalez fara sa ma opresc.

Am trecut de Florin si m-am oprit in spatele lui Alex si a lui Gabi care mergeau cu un maxim 25 pe un drum usor in coborare. Am trecut in fata incercand sa impun un ritm mai rapid, insa incet incet am luat avans. Pe o usoara urcare am luat-o iar foarte usor incercand sa nu mai repet aventura anterioara, si in acelasi timp sperand sa ne regrupam.

Din pacate se pare ca si cei din spate erau destul de obositi asa ca ii dau inainte, fiind-mi frica sa ma opresc si sa-i astept. Am mers bine pana cand a inceput urcarea in pasul Priopcea. Sincer sa fiu imi era teama de aceasta urcare chiar din momentul planificarii turei, stiind ca e ultima a zilei, vine dupa aproape 140 de km si e luuunga. Din fericire am reusit un mers contant, chiar daca incet, astfel incat Gabi a reusit sa ma ajunga si chiar sa ma intreaca pe ultima suta de metri a pavatelor. Da, avem si pavate, ma simteam ca in Paris-Roubaix, din fericire nu era nici praf si nici noroi :).





In pasul Priopcea il las pe Gabi sa ii astepte pe Alex si Florin, ne luam ramas bun si plec pe cont propriu spre Macin si Smardan. Am avut un ritm bun pana la intrare un Macin unde am ramas fara apa. Din fericire Macinul este de obicei loc de hidratare, asa ca intru la un mic magazin de la care cumpar apa de obicei (cumpar apa minerala, un amanunt care va rog sa il retineti) si imi iau si o glucoza sa imi refac puterile si sa ma tina in viata cat timp o sa stationez pe bac.

Plec cat se poate de repede de la magazin, inca mestecand la cateva bucati de glucoza si pana sa ajung la intersectia cu europeanul sunt depasit de masina de asistenta, iar Cristi ma intreaba daca am nevoie de ajutor. Ii spun ca totul e OK si ii dau mai departe.

Spre Smardan am mers la limita, abia asteptam sa ajung la bac si sa vad Galatiul. Nu am scazut sub 26 km/h, chiar daca vantul batea usor din lateral. Ajung la bac si initial sunt dirijat catre unul aproape gol (doar 3 masini) insa alaturi se vede unul plin care probabil asteapta ca cel de pe malul brailean sa se umple, astfel incat ma sui inapoi in sa si fac "transferul".

Platesc cei 1.5 lei (cata diferenta fata de pretul de la Galati) iar pe bac incerc sa nu stau locului prea mult ca sa nu aiba muschii timp sa protesteze. Ma apropiam de malul brailean cand vad masina lui Cristi iesind de pe bacul de mare, deci am ajuns in Braila la 5 minute dupa el.

Pornesc pe ultimii 15 km si chiar mai aveam cam 100 de metri sa dau in drumul de pe dig, aud un suierat care venea de unde de la roata din fata. Aici am inlemnit pur si simplu, pentru ca plecasem la mine fara pompa bazanda-ma pe ceilalti din grup si pe caucurile Schwalbe Land Cruiser care nu am lasat nici un colt al babei sa treaca desi au facut cateva drumuri prin muntii Macin.

Opresc sa vad ce se intampla si invart usor din roata sa gasesc gaura. Zgomotul ramane acelasi indiferent de pozitia rotii.... Interesant imi zic si deodata ochii imi cad pe bidonul cu apa minerala. Caruia ii inchisesem dopul :) Pfiiiiuuu, am scapat!



Pe dig am parte de usor vant din fata insa cand vad orasul in departare prin ceva forte si merg binisor date fiind conditiile. Scot telefonul si fac si niste poze la oras si combinatul de alaturi si ii dau batai. Pe usoara urcare pe pod ma simt sleit, insa imi revin usor pe urcarea cea mare de la Real.

Ajung la garaj dupa 180 de km facuti in 9 ore de pedalat si cu aproape 2 ore de pauza, cu 5 minute inainte de ora 18:00. Deci cu 1.5-2 ore mai tarziu decat estimasez, si cu siguranta mult mai obosit decat imi doream. Daca ziua de pedalat luase sfarsit, nu acelasi lucru se poate spune despre ziua de petrecut, asa ca m-am grabit spre casa si spre dus, apoi la petreceri ;)



In spatele meu povestea a stat cam asa: baietii au ramas si ei fara apa in Macin insa au incercat sa cumpere de la benzinarie, unde surprinzator nu aveau asa ceva (cred ca e Lukoilul de la intrarea dinspre Greci). Asa ca s-au oprit la o bere in oras si acolo au facut si plinul cu apa. Pe dig Alex a mers mai bine si a ajun aproape de ora 7 in oras, asteptandu-i pe ceilalti la giratoriul de la intrare. Exact acolo unde Gabi a facut singura pana din grup, pierzand timp sa caute un taxi care sa il duca acasa (nu avea chef sa faca pana), si ajungand sa cheme un prieten :)

O tura lunga, mult mai solitanta decat credeam (avand experienta celor 135 de km facuti jumatate offroad, jumatate pe sosea spre Namoloasa - Hanu Conachi) dar la sfarsitul careia am fost foarte multumit de mine. Fizicul s-a descurcat, psihicul s-a descurcat, deci numai de bine! La anul trecem de 200 de km, cu siguranta :)

Over and out!

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

Tura prin Dobrogea, 175km, sambata 08.09.2012 acum 4 ani 5 luni #828

  • revel
  • Avatarul lui revel
  • Deconectat
  • Senior Boarder
  • Senior Boarder
  • perpetum mobile.0745384804
  • Postări: 56
  • Karma: 4
  • Mulțumiri primite: 19
Bravo,felicitari,de mult imi doream sa fac traseul celor 120 km Gal-Macin-Horia-Nifon-Luncavita-Gal. dar stiu foarte bine si ce traseu ati facut voi ,plin de dealuri,

eu tot ma amagesc inca pentru cei 120 km facuti cu o cursiera ,nu cu mtb dar scuza mea e ca portiunea Nifon-Horia ,inca nu e gata si nicidecum nu merita o cursa pe acolo si de aia inca nu am pornit la drum,

desi sincer abia anul asta am redescoperit padurea si muntii Macin, cicloturistic vorbind ,acum dupa Garboavele ,prima optiune a mea ar fi sa evadez in Dobrogea, pe mtb si sa dau prin padure ca imi place maxim,
am avut in primavara ceva tentative cu tura de combinat si ceva sosea cu cursa prin judet,ceva drumuri pe la Garboavele cu mtb,

dar cind am intrat in padure in Dobrogea am ramas uimit de frumuseata si salbaticia peisajului ,culminand cu dificultatea drumului de sub cariera Tutuiatului deasupra grecilor si toate rutele de pe linga,anul viitor sigur am AGENDA plina :),

dar revenind la traseul vostru cu medie de 20 km/h pe toate dealurile alea...e foarte greu,mult succes la turele viitoare si felicitari inca odata,

doar o singura idee,am facut si eu mai demult 200 km intr-o zi si au reprezentat turul judetului Galati-Tecuci-Tg.Bujor-Galati exact 200 km sunt ,frumosi,am plecat la 5 si am ajuns la 16 00 ,cu doua pauze mari de cite o ora,se poate,sa fie doar vreme frumoasa si mai ales vint bun :)

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

pe carari de munte ,in serpentine asfaltate, inconjurate de codri si paduri salbatice,peisaje mirifice,evident pe 2 roti...
  • Pagină:
  • 1

Sărbătoriți

cipt2001 sărbătorește astăzi (37) , Sorin Perianu sărbătorește astăzi (39) , Aluna sărbătorește în 6 zile (29)
Timp creare pagină: 0.416 secunde

Suntem pe Strava

Sponsori

Parteneri

© 2017 Clubul de Ciclism Galați. Toate drepturile rezervate. Utilizează machetă dezvoltată de către JoomShaper