SUBIECT:

10 august racovamtb.wordpress.com/

Sunt liber pe 10 august , vreau sa merg si eu cu cineva .

Maus a scris: 10 august racovamtb.wordpress.com/

Oameni buni nu ne povestit si noua cum ati petrecut la acest concurs ? am inteles ca toata lumea are cite o amintire.

O poveste mica de tot macar.

Ce secretosi , nu vor sa divulge numic.

Racova mtb maraton, Poienesti, Vaslui

Tinerete fara batranete si traseu fara sfarsit.

Unul din putinele teritorii nestrabatute inca pe doua roti era judetul Vaslui. Astfel, cu decizia luata ad-hoc, ne-am indreptat intr-o duminica dimineata catre tinutul istoric glorios al patriei care se va dovedi ultima frontiera si nu doar la sensul propriu. Afluenta mare de participanti la hectar a dus la amanarea startului cu o ora. Inainte de start nici macar copanelele nu reusesc sa le incalzesc ca la carte. Parca voiau sa imi transmita ca nu este o zi chiar buna sa le fugaresc. Ne asezam cu totii la start, concentrati peste masura.
Dupa startul celor de la tura lunga (68 km), am pornit si eu in cursa de tip safari, prin colbul si noroiul vasluian. O fi codrul frate cu localnicul, dar nu si cu ciclistul strain. Araturi, imase, noroi, cam acestea au fost ingredientele traseului. Primii 15 km sunt parcursi onorabil, trecand peste primul punct de alimentare. Iepurele din fata mea, cu chip de concurent ma face sa ma simt ca un gonaci neobosit la vanatoare. Reflexele in fata invadatorilor turci se pare ca sunt inca proaspete in zona printre localnici, judecand dupa deteriorarea voita sau nu a marcajelor de pe traseu.
Dupa aceasta distanta, intram pe taramul lui Harap-Alb sau Tom Degetel, cum doriti. Intampinati de copii zglobii si oameni ospitalieri care ne indruma in lipsa marcajelor, ajungem la un moment dat intr-o padure. Acolo dam peste un miracol, adica peste un motociclist de la care aflam ca suntem departe de drumul cel bun. Marcajele incep sa se stearga ca prin vraja si traversez cu emotii o balta imensa fara sa ma mai uit la cei cazuti in urma mea, insensibila la zgomotul de frane din spatele meu. De acum, fiecare pentru el si Dumnezeu pentru toti. Basmul incepea sa capete contur. N-avem timp sa invocam vreo zana binevoitoare, ocupati fiind cu recuperarea coordonatelor.
Totul e in van, iesirea din padurice ne indica in soare doar o poteca neumblata de ceva vreme iar geografia terestra nu mai are sens pentru noi. Neputand chema in ajutor albinele ca-n Harap Alb gandul ma duce la parintii mei care in taberele comuniste de orientare reuseau sa gaseasca traseul fara pic de GPS, doar dupa indiciile naturale. Negasind pe traseu nicio fantana otravita sau vreun birt local, companionii mei de traseu se adapa fara jena dintr-un pseudoizvor din padure, rezervele de apa fiind de ceva vreme vidate de gurile noastre de baracuda.
Am ales sa scurtam chinul prin ograda unui localnic de unde am gasit drumul catre sosea si implicit punctul de unde incepusera toate. Dezumflata de rezultat, de caldura, nu mai am vlaga sa le raspund unor baieti care ma intreaba cum a fost cursa.Singura care imi mai trezeste simturile, este o cutie de bere rece aruncata in brate.Pana la urma, sunt nevoita sa ii aprob pe cei de la HPM. Sunt mandra ca sunt in viata!
Cursa din judetul Vaslui, va ramane in istoria ciclismului, ca Pedalarea pentru Supravietuire de la Poienesti. Daca cineva vrea sa ridice o biserica, nu e nevoie sa reactiveze legenda lui Stefan cu arcul si sageata. Ii indicam noi cu precizie locurile pustii unde era sa ne rupem gatul si sa murim de sete.

Multumesc sincer pentru stilul relatarii, au fost cele mai placute minute ale zilei, este absolut de inteles ca ai lasat sa treaca un rastimp pentru a-ti iesi in aceasta tonalitate! Cum le-am spus unor colegi la ultima intalnire, probabil ca miza reala a aceste competitii o fi fost simtul de orientare in conditii de stres, augmentata de inducerea in eroare
P.S. M-am recunoscut in trimiterea la experienta drumetilor din generatia '70, cand unele trasee aveau marcaje atat de vechi (acolo unde se mai pastrasera) incat de baza ramanea harta si busola!
Sincere felicitari pentru text si in egala masura pentru instinctul de supravietuire!

Frumos text Monica . Bravo. In viata trebuie sa fii pregatiti pentru orice. Niciodata nu sintem pregatiti si sintem luati prin surprindere. A fost o experienta care a aratat fiecaruia cit de descurcaret este in situatii critice. Acum, fiacare a invatat mai mult sau mai putin din ea.

Laurentiu acum asteptam si noi o povestioara de la Enisala. Fiecare cu povestea lui.

ciprian a scris: Laurentiu acum asteptam si noi o povestioara de la Enisala. Fiecare cu povestea lui.

Multumesc, este pentru mine o provocare, daca nu m-am inginerit de tot, poate iese cevasilea