SUBIECT:

micutzu a scris: @l.atanasiu..o sa fie greu drumul de intoarcere dupa concurs
Adevar graiesti , dar macar nu esti contratimp. Am luat in calcul teoretic si ajungerea la linia de start tot pe bicicleta, si este posibil, doar ca forma fizica dupa 3h de pedalat, la mine cel putin, trece de "varf".

l.atanasiu a scris: Sunt interesat si de optiunea de a pleca cu o masina si ma intorc pe bicicleta. Cine se ofera?

Pai in cazul asta poti pleca cu GabiM.

Se vorbeste prea mult pe seama acestei curse si discutiile lungi nu prea duc nicaieri.

muti a scris:

l.atanasiu a scris: Sunt interesat si de optiunea de a pleca cu o masina si ma intorc pe bicicleta. Cine se ofera?

Pai in cazul asta poti pleca cu GabiM.

Se vorbeste prea mult pe seama acestei curse si discutiile lungi nu prea duc nicaieri.

Am inteles, sa traiti!
GabiM poti sa ma iei si pe mine (plus bicicleta) cu masina, pana la Tulcea?

Succes la baieti si fete! Spor la pedalat si distractie placuta!

Bineinteles #I.atanasiu. Ma gandeam sa trec cu bacul de 7 sau 7:30. Deci ne intalnim la bac. Cel mai probabil la 7.

gabimoraru a scris: Bineinteles #I.atanasiu. Ma gandeam sa trec cu bacul de 7 sau 7:30. Deci ne intalnim la bac. Cel mai probabil la 7.

Thank you thery mutch! I'll be there! At 7a.m., in order to cross over at 7h30min.

l.atanasiu a scris:

gabimoraru a scris: Bineinteles #I.atanasiu. Ma gandeam sa trec cu bacul de 7 sau 7:30. Deci ne intalnim la bac. Cel mai probabil la 7.

Thank you thery mutch! I'll be there! At 7a.m., in order to cross over at 7h30min.

Ce spusei acolo ?

E de bine, maestre!

Noi v-om trece cu bacul de 9.00.Nu vreau nici sa plecam prea devreme si sa stam in soare.

Cursa, minunata pentru primul concurs al meu de sosea si la care m-am dat cu MTB-ul. Nu stiu daca as fi mers mai repede, dat fiind lunga mea pauza in ale ciclismului. Felicitari colegilor de club pentru timpii realizati. Ma asteptam sa fie mai multa lume care sa mearga de la club in urma discutiilor care au fost. Au fost 3 locuri libere intr-o masina.Felicitari Muti pentru podium, locul 3 e foarte bun la ce bataie pe locuri a fost acolo. Felicitari Nea Atanasiu pentru ardoarea cu care ai luptat in timpul cursei si dupa. Esti un exemplu pentru noi.

Citeva fotografii de pe teren.

A fost tare mumos acolo.
Vreme excelenta de pedala, cu vant din spate si un traseu putin valurit.
Nu prea sunt multumit de rezultat, dar ... il accept asa cum este . In fond am fost acolo mai mult pentru dustractie, care a fost din belsug.
A fost o editie Enisala Fortress cu de toate: incepand de la primirea foarte ospitaliera a sefului Pelicanilor (Dj Sorin), continuand cu o cursa in care s-a tras pe rupte si terminand cu un delicios bors de peste si o balaceala in lac (pentru preminanti).

Ai pastrat balaceala doar pentru premianti. Nu puteai sa ne iei si pe noi cit am stat sa se faca borsul .

Am scris si eu 2-3 cuvinte despre Enisala Fortress pe blog . Spor la citit.

Ciprian m-a indemnat sa postez propriile-mi impresii despre Enisala, editia 2014. Stie el de ce! Din momentul in care am aflat despre aceasta cursa mi-a trezit interesul, considerand-o pe gustul si posibilitatile mele. Am ajuns in dimineata cursei la locul startului, dupa unele tatonari, salutara fiind prezenta cortului verde al "Pelicanilor"... Inscriere, nr. de concurs s.c.l., pornesc intr-o incalzire/dezmortire pe o portiune de usoara ascensiune, nu eram tocmai confortabil pana ma incalzesc indeobste trec vreo 15 km.
Intors la locul de start ma las contaminat de buna dispozitie ce predomina in grupul membrilor clubului nostru si nu numai. Ultimele verificari, pornesc si "Strava" (in premiera pt. mine ), si dupa ce dam prioritate catorva autovehicule ce se aflau in treaba pe "traseul nostru" am luat startul. Eu bineinteles din ultimul aliniament, asa cum imi sta bine. Majoritatea celor cu cursiere isi impun un ritm alert, pentru un debut de contratimp. noi astia pe mtb-uri ceva mai ponderat, cu unele exceptii, dotati cu anvelope adecvate asfaltului!
Pentru mine lucrurile sunt in regula, ma simt confortabil si astfel, intr-o crestere continua a ritmului depasesc facil pe cei cativa care inca se acomodau la panta. Imi fixez mental un "iepure" situat mult in fata si dupa un timp il depasesc. Odata depasita prima portiune in ascensiune, reusim sa ne crestem semnificativ viteza, iar pe cei cu caluti de sosea abia ii mai zaresc la orizont . Dupa aparente sunt la jumatatea plutonului cu mtb-uri. Imi zic ca e loc de mai bine si apas mai tare. Pulsometrul incepe sa protesteze (cine m-a pus sa il activez? ) si nu mai tace idiotul, girofar imi lipsea Mai ajung un junior, pesemne ca turase prea intens la inceput, verific viteza medie de pana atunci, se apropia de 28km/ora, imi propusesem macar 30 pana la baza catararii spre cetate, asa ca mai bag carbuni! Pe un fals plat in urcare sunt depasit de unul din pusti, il felicit vocal, (ma gandesc ce-o fi in mintea lui adolescentina vizavi de prezenta mea pe-acolo )si constat ca ori urcusul e prea lung ori trebuie sa iau in serios perioada de cand nu cobor sub 165 batai/minut...
Aici am sa mentionez (in treacat) ca particip la o competitie pentru cunoscatori, in sensul ca ei stiu sigur traseul , eu la prima intersectie in T apelez la instinctul de orientare... Insa la urmatoarea bifurcatie nefiind mentionata Enisala pe sagetile indicatoare, franez si incep sa intreb localnicii incotro ar trebui sa o apuc, niste pusti zlobii imi indicau ambele variante simultan, poate ca la un alt puls as fi ras, dar asa, le-am urat de bine organizatorilor (sorry). O apuc pe directia indicata, dar simt nevoia sa mai verific o data (alta oprire) la o batranica cumsecade pentru ca prea erau nesiguri pe... echilibrul lor primii voluntari ad-hoc Reintrarea in ritm a fost greoaie, incet incet mai apropii de cel din fata mea, il ajung, il depasesc, nu prea am timp sa ma bucur ca imi demonstreaza ce inseamna sa ai sub jumatea varstei mele, bravo lui, daca a obtinut un clasament bun mi se datoreaza tot mie , pentru ca sigur l-am ambitionat!
Daca pana atunci ziua a fost meteo-perfecta, de la un moment incolo temperatura isi reintra treptat in drepturi. Localizez Cetatea undeva la orizont pe la "ora 11" si incep sa fac presupuneri cum se ajunge la ea... intre timp ajunge la "travers" de mine adica la"ora 9", nici-un drum catre ea, doar tanarul ciclist undeva in fata, pedalam dar nu prea convins, la un moment dat intru in localitatea omonima, imi creste si ritmul odata cu increderea, cetatea ramasese undeva in stanga-spate, vad (oarecum) un ciclist in echipament CCG ca imi vine in intampinare (?!), dupa prima deruta accept ca nu e miraj, e Muti cu un aparat foto (sadicul!), dar vocea lui imi ridica moralul, apoi coborare accentuata (soseaua, nu moralul ), urmata de intersectie in T, in ultima secunda iau hotararea corecta si fac la stanga. Cetatea se banuieste a fi tot acolo, e mascata de gradinile localitatii, la un moment dat vad la stanga mea un drum de tara (mergeam cu 28-30 km/h), ezit sa iau o decizie, urmeaza alta coborare bicla mea ajunge (mai mult singura) pe la 50km/h, eu caut repere, vad cetatea pe la "ora 10", acu e-acu, tre' sa vad o indicatie ceva! Indicatorul refuza sa mi se arate, ramificatia de asfalt la dreapta e un miraj, inca un gand de bine la adresa stiu eu cui, las capul in jos, doua secunde, a fost suficient, urmatoarea verificare a pozitiei cetatii mi-o descopera cu indignare in stanga-spate... Ca gluma sa fie completa vad in fata mea cam la un km pe marginea drumului o pata mare verde deschis (sau verde "cort Pelican") plus multi baloti de paie ce bareaza o parte din sosea, cu un grup de oameni pe langa ei... si cei cu asta? o sa spuneti... impotriva picioarelor mele, cu ce mai ramasese din capacitatea de lucru a mintii mele (puah) pedalez in scarba pana cand invinge vazul si bunul simt. "Cortul" era de fapt un palc compact de puieti de plop iar balotii de paie chiar asta erau si precis n-aveau nici-o legatura cu noi.
Ma simteam ca Don Quihote atacand morile de vant Am intors si la scurt timp prinde viata telefonul, era Muti care imi confirma ceea ce era deja evident. Amarat dar inca demn am regasit f. usor sageata (minuscula) ce indica pe acel sens drumul spre cetate, norocul meu ca panta finala era suficient de accentuata ca sa-mi purjeze gandurile necrestinesti, asa ca am ajuns mai senin la linia de finish, unde sosisera deja toti... (asa am crezut eu). Culmea e ca dupa mine au mai ajuns vreo doi, probabil din cei cu probleme mecanice.
Dulce-amaruie amintire, daca as fi putut tine mai aproape de baieti, multe ezitari ar fi disparut. Adevarul este ca si eu am mers aproape de parametrii propusi (viteza medie pana la poalele Enisalei a fost de 29km/h) dar intreg plutonul a mers remarcabil de bine, multumita si conditiilor meteo favorabile si asfaltului de buna calitate.
Evident ca sunt subiectiv cand afirm ca organizatorul putea sa apeleze la unul-doi voluntari care sa asigure cel putin schimbarile de directie la ramificatii, fie si cu o masina de asistenta, mai ales ca nu am fost f. multi participanti. Iarasi este evident ca la o urmatoare editie si eu voi fi stiut drumul.
Ce voi marturisi acum cred ca au trait si altii ca mine, in anumite momente: Pe durata unui efort fizic intens si indelungat, asa cum sunt mai toate probele din ciclismul rutier si off-road, dar si in destule alte discipline sportive de anduranta, capacitatea psihica este si ea afectata semnificativ, ducand la scaderea concentrarii, atentiei, pur si simplu pentru ca este nevoie ca musculatura sa consume un aport mult marit de oxigen si asta in dauna creierului.
Orice lucru frumos trebuie sa aiba un sfarsit (ma refer la cursa, nu la povestire ) colegii din club ne-am pornit usurel catre Tucea, evident pe biciclete. Eu si Ciprian pe MTB-uri, ceilalti pe cursiere. Soarele isi intrase pe deplin in drepturi ba chiar isi reprosa lisurile matinale si compensa putin prea constiincios. Noroc cu vanticelul din fata. Care vanticel, pesemne frustrat de randamentul solar, da semne de rebeliune. Primii 10km au fost in regula, cu o medie de 24-25km/h, modest pentru cursiere, destul pentru mine; apoi am inceput a da semne de "ramolisment"... ori mergeau ceilalti din ce in ce mai repede ori eu din contra. Din pacate "ciclocomputerul" nu minte si vedeam cu amaraciune cum indica 18, 15, 13!km/h (mai repede pedaleaza scumpa mea sotie). Nu a trecut mult si s-au "prins" si ceilalti. Asa se face ca dupa cateva indemnuri voios-prietenesti, am mai bifat o premiera pentru mine in lunga-mi cariera pe doua roti: am primit -usor surprins si profund recunoscator- un sustinut "push" din partea lui Muti, apoi si Juga, pe un parcurs de multi km, asta in conditiile unui vant infect, si pe alocuri in rafale. De cate ori eram lasat fara sustinere, ma "dezumflam" la 15km/h, asta pana cand m-am oprit. Cum era si firesc s-au oprit si ceilalti, desi toti erau la fel de flamanzi si insetati. Culmea ridicolului este ca imi propusesem sa ajung pe bicicleta pana la Galati iar acum cei maxim 10km pana in Tulcea pareau infecti! Muti a avut initiativa salutara sa apeleze la unul din baietii din Galati, venit cu masina proprie, asa incat acesta, Costel - sper ca nu gresesc si imi cer scuze sincer daca da- s-a intors sa ma recupereze (atat cat mai eram ). In pauza impusa colegii de club mi-au dat din rezervele lor de geluri si sucuri naturale, cu un firesc admirabil, lucru ce il voi avea in minte de cate ori se va mai intampla sa ma supar pe omenire...
Am primit in Tulcea cu recunostinta gazduirea si formidabilul bors de peste al familiei presedintelui clubului organizator "Pelicanii" Sorin Pascale, dupa care, spre seara ne-am pornit cu masina lui Costel, el demontandu-si bijuteria de cursiera, pentru a face loc 29"-ului meu pe masina! Fara cuvinte!
Astfel ramane in memoria mea afectiva aceasta zi, fara pretentii istorice sau (Doamne fereste!) literare, ci doar o alta lectie sanatoasa despre aspiratii, cunoasterea propriilor limite, camaraderie barbateasca, in cheie de firesc cotidian.
Cum spune un coleg de club: "Multumesc tuturor celor care m-au suportat"

Frumos spus. Cu toate ca am fost acolo si stiu povestea reala de la fata locului, mi-a facut placere sa o citesc.
Nu stiam ca pleci mereu la concursuri cu un iepure. Data viitoare il facem la protap .

Nici nu am citit si cind am vazut cita scris am zis, oau. Acum sa citim.

Nea Laurentiu cind ai ce scrie , e pacat sa nu scrii. De pepene nu ai spus nimic. Felicitari.