SUBIECT:

Prima iesire pana la mare din acest an incercam sa o facem pe 23 Iunie, deschid o lista cu participanti aici sa vedem cum ne organizam. Hai sa vad cine se baga. Ne oprim la Navodari sau Constanta deci vor fi cam 200km.
1. Adi

2. Sosta

2. Gabi M

Prezent! Doar ceva nasol m-ar putea impiedica! Dar ar trebui ca seara sa fim acasă ca a doua zi e Promenada

Din pacate eu nu mai pot merge l mare. A intervenit ceva... (

23-06-2018 Tren Constanta 16:42
Am gasit si varianta de intoarcere, ramane sa ne hotaram la ce ora plecam spre mare, la 12 noaptea sau 2 dimineata?

Sper sa plecam pe uscat sau eventual dupa ce s-a terminat rapaiala anuntata pentru miezul noptii. Dat fiind ca se anunta o racire a vremii, nu ar fi atat de rau daca s-ar ajunge putin mai tarziu, doar sa ne incadram pentru intoarcerea cu trenul. Daca intre sosirea in Constanta si plecarea trenului avem timp sa intram si in mare...

Pentru moment amanam plecarea la mare din cauza vremii, ramane de vazut cand reprogramam.

O fi lupul asa mare?

Eu propun pe 14 Iulie sa fie plecarea la mare

Nu cred ca rezist pana atunci ... poate ma mai amagesc weekend-ul asta cu Hagieniul ... daca reusim sa ajungem si pana la mare ...

sosta a scris: Nu cred ca rezist pana atunci ... poate ma mai amagesc weekend-ul asta cu Hagieniul ... daca reusim sa ajungem si pana la mare ...

Poti sa vii pe bicicleta pana la Hagieni si astfel impusti toti iepurii

Reluam episodul cu marea, plecam weekendul asta, cine mai doreste va asteptam, plecarea de la iesire din oras, Sambata 14.07.2018 ora 2 dimineata.
Pana acum suntem 4, eu, unq, Lau, Sosta.

Desigur e vorba de ieșirea spre Dig Brăila.

Sa aveti drum bun si fara evenimente in trafic!

La ora 02:00 plecam ! Nu mai târziu

Salut!
Cu voia cititorilor, voi povesti cum a fost pentru mine tura spre litoral de Sambata 14.07.2018. La ora anuntata pe ntru plecare eram prezenti trei dintre noi, al patrulea a trebuit sa renunte din motive personale. Profitand de traficul redus dar si de racoare am putut rula in ritm sustinut, facand primul popas in Viziru, cat sa rontaim un baton. Proiectoarele ne-au asigurat putin peste doua ore de lumina (cam putin) apoi am pedalat cu lumina mai redusa si cu un acumulator rezerva. Am invatat ca ar fi optim sa folosim doar un proiector la intesitate mare in fruntea grupului iar ceilalti cu intensitate medie, alternand intre noi, astfel incat sa lungim durata de folosire a luminii peste trei ore. Oricum vara dupa 5am nu mai e nevoie de lumina artificiala pentru deplasare.
Dupa un incident tehnic minor -rezolvat cu ajutorul colegului Adi- ne-am continuat drumul pana la popasul din intersectia cu drumul european. Aici am zabovit un pic, ne-am alimentat apoi am pornit-o usor catre podul peste Dunare de la Giurgeni-Vadu Oii. Racoarea diminetii ne-a obligat sa intensificam ritmul in conditiile in care si traficul auto devenea tot mai aglomerat. Pentru mine a fost aspectul cel mai stresant, desigur fiind debut de week-end era previzibil...Au mai fost scurte popasuri, eu am pedalat la un nivel rezonabil de efort, multumita in primul rand trenei asigurate de Adi si uneori de Unq Zaki, dar si faptului ca nu a fost prea cald. Pot afirma ca a fost o zi perfecta pentru sport in aer liber, vant moderat, soarele filtrat de un strat firav de nori... Desigur ca pe masura ce se adunau km peste cei "obisnuiti" intr-o tura de week-end se acumula si oboseala atat fizic cat si psihic. Cert e ca ultimii km au fost dezagreabili cu tot felul de detalii: drum prost (un soi de pietris cu pamant batatorit) miros insuportabil de groapa de gunoi, dificultatea alegerii unui loc de popas. Finalmente toate au fost depasite, am mancat -bine si ieftin_ am baut -bine si scump-, ne-am intins -binemeritat- spatele pe sezlonguri la tarif de riviera franceza, ne-am rasfatat in apa calma si calduta a Navodari-ului si ne-am ingrijorat un pic de amenintarea unei furtuni ce s-a dovedit o biata ploicica de nici juma de ora. Cand in sfarsit ne-am hotarat sa ne urnim cuma spre gara Constantei am luat contact nemijlocit cu aberatiile dezvoltarii imobiliare romanesti, in care gasesti sute de "resort-uri" de trei, patru, cinci stele ce se aglomereaza de nu poti trece printre ele si din care iesi ca sa pasesti in colbul/glodul aleilor desfundate, neasfaltate, aparent fara canalizare. Prin Mamaia lucrurile par ca s-au mai asezat, am remarcat printre altele cu placere pista pentru biciclete protejata pe alocuri de interferenta cu vehiculele motorizate, dar populata copios de pietoni de toate varstele. Ciudata alegerea materialului de pavaj care se lipea pe slick-uri precum nisipul sau creta, nu pare ca va dura prea mult, dar nu imi bat capul cu asa ceva! Din pacate a trebuit sa imi curat cursiera ca dupa o tura de off-road, chit ca am spalat-o si in cei cativa km de baltoace gazduite de aceiasi pista Am iesit mai ieftin pedaland pe sens interzis contra masinilor ce se taraiau mai incet decat noi... Apoi iar am mancat, baut, platit, pe f. repede inainte sa nu pierdem trenul. Pentru mine gara a parut mai departe decat Vama Veche, noroc cu calmul companionilor mei care au facut tot ce trebuia pentru a fi la timp la gara, pe peron, in vagon, atat noi cat si bagajele - adica bicicletele cu rotile demontat-. Mie mi-a revenit doar rolul de potential negociator cu seful de tren vis-a-vis de insolitele "bagaje". Nu a fost cazul! Nu garantez insa pentru alte circumstante! Drumul de intoarcere a parut mai lung decat cel facut cu bicicletele, chit ca uneori trenul chiar parea ca s-ar grabi. Finalmente am coborat in Barbosi unde eram asteptati de un comitet de intampinare calduros: Gabriela, Magda, Danos, Emil, de am cezut o clipa ca ne intoarcem de pe front!
Ca o concluzie: Ramane o tura interesanta, de dorit intr-o companie mai numeroasa, cu posibilitatea de a grupa conditii fizice comparabile. Ideala ramane varianta de asistenta cu auto, dar si posibilitatea de intoarere prin Horia-Nifon tot pe biciclete!

ce tare e faza cu intoarcerea de pe front ))
felicitari pentru lupta!