Reporterul clubului de la fata locului, Georgian Patriche, ne povesteste cum s-a desfasurat concursul de la Somova:
Somova eXtreme 2014 a fost un eveniment cu de toate. Ne-am adunat intr-o masina prea incarcata din punctul meu de vedere, cu lucruri de supravietuit peste noapte la cort, (un sac de lemne, saci de dormit, doua corturi, mancare, undite si multe altele), de parca mergeam in Afganistan, dar mai bine sa mai ramana, decat sa nu ne ajunga. Nici nu ajunsesem bine la BAC, ca Emil (pacatosul si ghinionistul clubului) ne anunta telefonic sa mergem sa-l recuperam cu o masina, ca facuse pana si nu ajungea in timp util la BAC. Mii de tunete si fulgere erau la gurita lui Emil, dar totusi reusea sa mai si zambeasca.
Am reusit in final sa ne suim cu totii pe BAC si sa ne indreptam spre locul unde avea sa se desfasoare concursul, Somova. Multumim pe aceasta cale partenerului Navrom BAC, pentru ca ne-a facilitat trecerea peste Dunare.
Drumul pana la Somova a fost scurt si frumos. Acolo, ne-am gasit cu restul membrilor si alti prieteni. Au fost foarte putini oameni la concurs, fapt care a facut ca atmosfera sa fie una de familie si galatenii s-au simtit ca la ei acasa, pentru ca erau in majoritate.
Toti concurentii se pregateau de start, care isi puneau prafuri in bidon, care isi aprindeau tigara, fiecare cu ce-l durea. Intre timp, eu imi stingeam setea cu berea Driver, fara alcool, cu ocazia asta multumim SC Martens, pentru ca ne-au asigurat hidratarea, s-au gandit la soferi si la cei care iau antibiotic. Pascale Sorin (DJ Sorin pentru prieteni), principalul organizator, a dat drumul la fugareala si nu a avut nevoie de microfon sa se faca auzit. Primii care au plecat au fost avansatii, o mana de oameni, un pluton sa zicem, dupa care amatorii ceva mai multi. Monica se afla in spate si era un pic dezorientata, atunci aflase ca e singura curajoasa care a luat startul. Putea pedala linistita si sa admire peisajul de pe traseu, ca isi stia soarta. In locul ei, luam si o undita cu mine si prindeam doi iepuri dintr-o lovitura.
Ciprian s-a dus sa faca poze; Muti tragea pentru podium; Sorin experimenta - pentru el a fost primul concurs, cu o bicicleta mai mult de sosea. Foile prea mari cu care a venit l-au dat jos de pe bicicleta de multe ori in fata dealurilor extreme de la Somova, dar s-a distrat, sunt sigur pentru ca primul concurs nu se uita niciodata. Dupa ceva timp, au inceput baietii sa-si faca prezenta la finish. De la noi, au luat podium, Emil Manea, Florin Marza - Skypici, Marius Ionascu - Maus, Mihai Alupoaie, Monica Anghel si Muti. Trebuia si Mircioi Cristian, dar a fost detronat de detronat politica clasamentului, care s-a comasat si a fost la general. Ii felicit si pe restul mebrilor care au participat, si sa o tinem tot asa!
Din ce spuneau colegii, traseul a fost unul spectaculos, cu peisaje frumoase, coborari abrupte, urcari grele, unele fiind chiar adevarate ziduri. Am inteles de unde se trage si denumirea de eXtreme :). Dar toata lumea a fost in final multumita si au apreciat efortul organizatorilor de a alege un traseu care sa scoata untul din bicicleta.
Felicitari omului cu dizabilitati care a terminat cursa fara probleme. A fost premiat, admirat si sunt sigur ca s-a simtit foarte bine si o sa-l mai vedem la competitii.
Dupa concurs, am mai stat la povesti in cortul clubului si s-au impartit pareri despre traseu, organizare, care a fost mult mai reusita fata de anul trecut. Eu, Ciprian, Muti, Emil si Sorin, am ramas peste noapte la Tzuri (organizatorul de la Luncavita - MTB Explorer) unde am facut un gratar si am stat la povestiri de seara. Noaptea ne-am petrecut-o la cort, unde pentru mine n-a fost foarte confortabil; am stat cu spatele intr-o groapa, dar de la oboseala nu prea m-a deranjat. Dimineata, m-am trezit cu gand de pescuit. Se vedea Lacul Somova aproape. L-am baut la cap pe Muti sa mergem, si i-am facut pofta si lui Emil, care ne-a insotit pana la malul lacului. Cand am ajuns, dezamagire totala. Dunarea era crescuta si nu se putea pescui decat cu barca. Ne-am intors la Tzuri, i-am multumit pentru ospitalitatea sa si ne-am dus la fratele nostru de la Tulcea - Sorin, unde eram invitati la un bors de peste.
Cat timp s-a pregatit borsul, noi am mers sa pescuim si am capturat cat sa potolesti foamea unei pisici. Primul peste l-a prins Emil, norocos de altfel dupa ce isi incepuse vacanta cu stangul. Am uitat sa va spun, dar a castigat o bicicleta la tombola ce s-a organizat dupa cursa. Am prins si eu, doua rosioare dintr-un foc. Apoi se jucau cu pluta mea si n-au mai cazut in capcana, doar ma tineau in suspans. Oricum, cand s-a hotarat sa plecam, era vreo 12 ceasul, prea cald pentru pescuit. Pestisorii nostri au fost bine primiti in ceaun – gustul cel mai bun aceastia l-au dat, deci am avut si noi un aport la acel bors facut de sotia lui Sorin.
A fost foarte buna, pacat ca n-am fost gasca mai mare. Si aici am fost primiti cu drag si am fi dorit sa stam mai mult, dar trebuia sa mai mergem si acasa. Ne-am luat ramas bun si am multumit pentru tot.
Escapada noastra a fost reusita si speram sa o mai repetam cat de curand!
