Pentru ca actiunea din vara, in care am reabilitat carucioarele de la sectia de Ortopedie a Spitalului Sf. Ap. Andrei, a adus multa bucurie in sufletul pacientilor cu probleme locomotorii, am decis ca e cazul sa repetam povestea. De aceasta data sectia U.P.U. – Smurd (Unitatea Primiri Urgente), cea care ne ajuta mereu atunci cand situatia nu e chiar roza, a primit sprijinul nostru.

S-au reparat 5 carucioare – la unele au fost inlocuite rotile, altele au necesitat schimbarea butucilor, iar la cateva dintre ele s-a intervenit cu mici ajustari. Partenerul principal care ne-a sprijinit in aceasta actiune a fost Simply Professional prin amabilitatea domnului Dan Bandrabur.

Cu toate ca la inceput ne-am lovit de sistemul birocratic, in care pentru a putea efectua reparatiile de rigoare a trebuit sa obtinem multe semnaturi din partea conducerii spitalului, nu am lasat proiectul sa se duca pe apa sambetei, iar rezultatul muncii membrilor CCG a fost apreciat de echipa UPU-Smurd (Angel Trifan – Dr. Sef Sectie, Marola Zoica – Asistenta Sefa si Catalin Nagat).

Multumim Simply Professional, partenerilor si membrilor CCG care si-au dedicat putin timp pentru a sprijini sistemul sanitar galatean.

Cursa de la eXtreme Zone, organizata de baietii de la Explorer (Tzuri) si povestita de George (Muti)

De cum am aflat de cursa am stiut sigur ca voi fi prezent acolo (intr-un mod sau altul). Baietii de peste Dunare sunt foarte buni organizatori si mereu ne-am simtit bine in comania lor. Asa ca eu, Ciprian, Alin si Sergiu ne-am hotarat sa luam parte la aceasta cursa. Am pregatit cu o seara inainte masina de cursa cu suporti pentru biciclete, berea Driver pentru hidratare care nu lipseste de la nici un concurs, steagul clubului, plus alte maruntisuri.
In dimineata cursei, eu avand ceva mai multa nebuneala in cap, am dorit sa plec pana la Somova pe cursiera (baietii nu s-au opus :)) Vremea nu prea a fost cea mai potrivita pentru pedalat, dar mi-am luat inima in dinti si impodobit cu luminite ca un pom de Craciun am pornit la drum. La trecerea BAc m-am intalnit cu Monica si Emil (alti doi nebuni somnorosi) care isi planuisera sa ajunga la Ciucurova - 168 km dus intors. Ne-am urat drumuri bune si vant din spate si fiecare a luat-o pe drumul sau. 
Dupa o ora si ceva cand ceata s-a mai ridicat, a fost mai frumos de pedalat. Masina lui Cipi a venit peste ceva timp din spate, iar baietii tot ma ispiteau sa urc alturi de ei la caldurica. Am rezistat tentatiei.
Peste 2 ore si ceva am ajuns la locul Start. Nu era foarte multa lume, dar eram ca o familie. Am inceput sa ma salut cu toti biciclistii, iar apoi am trecut la echipare. Aici a avut un rol important maestru de ceremonii dnul. Tzuri, care mi-a inmanat o rochita roz. Pe site m-am inscris la categoria fete, deci acesta mi-a respectat dorinta si am concurat la aceasta categorie. Desigur ca nu m-a lasat sa trec singurel prin aceasta proba, el fiind alaturi de mine cea de-a doua fata din concurs.
Dupa ce mi-am facut machiajul (ca o fata respectata) m-am dus cu Blondul la o tura de recunoastere. Ehhh, traseul care l-am vazut a fost unul de vis. Bineinteles ca si cosmarul tot un vis este :). Deci am descoperit un traseu foarte tehnic si destul de greu, cel putin pentru o domnisoara.
Concurentii trebuiau sa parcurga: 3 ture fetele, 4, 5 si 7 baietii in functie de gradul de pregatire.
In tura de incalzire Alin nu s-a simtit in apele lui, astfel ca a preferat sa vada cursa de pe margine. Restul echipei a luat cursa in serios si a dat tot ce a avut mai bun, Ciprian ocupand un bine meritat loc 3. A revenit in forta dupa ce a iesit din service :).
La finalul cursei, Tzuri a avut grija de toti concurentii, oferindu-ne diplome si medalii de participare. Cum temperatura nu era prea ridicata, vinul fiert pregatit de organizatori a mers uns, alaturi de o portie de mititei.
Atmosfera a fost foarte frumoasa alaturi de prieteni, cu muzica buna si povesti la gura focului. Pentru ca trebuia sa ajungem si acasa, ne-am luat ramas bun de la toata lumea cu promisiunea ca vom reveni si la editia viitoare.

Mutlumim SC Martes SA pentru grija hidratarii la fiecare cursa si SC Navrom Bac Galati pentru sprijinul acordat in facilitarea trecerii peste Dunare.

Mai multe poze la ... link foto

Desi miscarea nu trebuie sa fie impusa de vreun eveniment anume, noi am profitat de Saptamana Mobilitatii Europene si am dorit sa scoatem cat mai multi galateni din casa pentru a face putina miscare. Am dorit sa fie un week-end plin de miscare si cred ca am reusit.

Dupa ce toata saptamana am facut cateva plimbari cu bicicleta prin oras si prin imprejurimi, in week-end am dorit sa fie altceva.

Pentru ca nu toata lumea stie sa mearga pe bicicleta, sau unii nu posed o bicicleta si le este dor sa pedaleze, sambata 20 septembrie, am dorit sa venim in sprijinul acestora. Astfel ne-am adunat pe platoul din fata Salii Sporturilor si am pus la dispozitia publicului doritor bicicletele si ajutorul nostru pentru cei ce nu stiau sa pedaleze. Doritorii nu au intarziat sa apara si au fost de toate varstele. Spre bucuria noastra, au fost unele persoane care au prins destul de repede tainele pedalatului si care au plecat de la noi cu promisiunea ca isi vor cumpara cat mai curand o bicicleta. Nostalgicii s-au bucurat ca au putut pedalat in mod gratuit si au apreciat initiativa noastra. Drept urmare, pentru ca a prins la public, o vom repeta.

Dumininca, se anunta o zi plina. Concursul Dunarea MTB Race, ajuns la a 3-a editie, avea sa aduca la linia de start 25 de participanti. Dupa ce si-au aratat iscusinta si fortele intr-ale pedalatului pe un traseu relativ scurt, dar destul de tehnic, participantii au putut savura produsele oferite de sponsorii nostri: Braga Buna si Martens SA. S-au impartit premii, diplome si trofee pentru cei mai buni. Cel mai tanar participant a fost Vlad Tabacaru de 8 ani.

Ziua nu se putea incheia altfel decat cu o defilare a tuturor biciclistilor galateni – Marea Bicicleala. S-au plimbat pe strazile orasului in ritm usor, aproximativ 110 biciclisti, copii si oameni mai in varsta, doamne si domni, fete si baieti mai tineri pentru care miscarea este totul. Speram ca in urmatorul an numarul participantilor sa se dubleze. Vremea a fost de partea noastra si actiunea s-a desfasurat fara incidente.

Multumim pe aceasta cale tuturor participantilor prezenti la evenimentele desfasurate, sponsorilor clubului fara de care aceste lucruri nu ar fi fost posibile (SC Eco Metal Recycling, Braga Buna, SC Martens SA, SC TMK ArtRom Slatina, SC Olt Piess Slatina, Serv Class, SC Criomec SA) si nu in ultimul rand voluntarilor.  

Ganduri si impresii asternute pe hartie de Monica Anghel

     Comuna Luncavita a fost aleasa printre cele mai frumoase asezari din judetul Tulcea, alaturi de Jurilovca si Niculitel de catre un grup de etnografi si muzeografi, intr-o ierarhie recent intocmita. Ea umple un tinut idilic ce cuprinde o particica din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării si una din Parcul Naţional Munţii Măcin. Aici, senzatia care te acapareaza este ca timpul nu a binevoit sa treaca Dunarea si a ramas intepenit intre munte si fluviu. Tinutul incremenit in frumusete si bolnav de eternitate primeste vizitatorii as spune, intr-o gradina vasta, dumnezeiasca unde o mana de oameni s-au gandit sa-si ridice cateva case. Traditii mestesugaresti, comori arheologice din neolitic, specii de plante rare protejate de lege, totul se contopeste intr-un amalgam de istorie nealterata si natura salbatica in care fiecare poteca cere sa sa fie batatorita. Luncavita este ca un Larousse viu, ce poate fi rasfoit in drumetii pedestre sau plimbari pe bicicleta si din care se poate invata laolalta istorie, geografie, botanica, geologie sau etnografie.

Nu stiu cum e mersul pe bicicleta in Coreea de Sud, tara diminetilor linistite, insa am descoperit cum este mersul pe bicicleta in Luncavita, tinutul dupa-amiezilor zbuciumate in sa. Ajunsa la a doua editie Explorer MTB Challenge se vrea o competitie care sa scoata din izolare frumusetile locului, imbinand sportul, cultura si gastronomia.

Sportul, prin traseele deloc la indemana tuturor propuse de organizatori, cultura, prin dezvaluirea specificului locului si donarea de carti din partea participantilor si gastronomia, prin posibilitatea de a degusta borsul de peste, miere de albine sau alte delicatese dobrogene.

Participantii au primit din partea naturii un spor de dificultate, noroiul, acesta a fost prezent pe ici pe colo pe tot parcursul traseului .

Toata crisparea data de efortul depus in cursa, disparea pe linia de finis....fete obosite si pline de noroi ale ciclistilor sunt luminate de un zambet, feed-back ul uman de care organizatorii aveau nevoie pt a masura reusita lor.

Epilogul campenesc a inchis competitia in stil ancestral, in care fiecare participant care a ramas dupa concurs, a avut privilegiul de a degusta un aromat bors de peste autohton.

Pentru mine a fost un traseu solicitant, marcat corespunzator, cu urcari care-ti ridicau pulsul la maxim si coborari care-ti taiau rasuflarea pur si simplu, pe una din ele mi-am adus aminte de vorbele unui coleg din club la intrebarea mea: Ce sa fac ca sa nu mai am emotii pe coborari? si raspunsul lui a venit imediat: Da drumul la frane si inchide ochii...asta am si facut...si m-am distrat din plin apoi am inceput sa tip ca un copil, de incurajare.

Felicitari Membrilor Clubului de Ciclism din Galati pentru rezultatele obtinute, cu totii am muncit 

Traseul lung: Marius Ionascu locul 8, Florin Marza locul 9, Costica Hodorogea locul 18, Cristian Ciontu, locul 22

Traseul scurt: Categoria 15-19 Dan Mihai Alupoae locul 3, Cristi Prala locul 10, Sami Mititelu locul 19, Sergiu Olariu locul 20, Alin Olariu locul 21

Categoria 20-29 Emil Manea locul 2, Gabi Moraru locul 12, Sevastin Dorin locul 20

Categoria 30-39 George Calinovschi locul 6, Mircea Marin locul 11, Florin Grosu locul 12, Sorin Stanciu locul 37

Categoria 40+ Radu Iacomi locul 9, Laurentiu Atanasiu locul 17

Feminin Open Monica Anghel locul 2

Copii 10-15 ani Andreea Prala locul 5

Cu cat vor trece mai multe editii, cu atat poate aceasta comuna va putea deveni in viitor o mica dar insemnata borna naturala nu doar a ciclismului pur ci si a ciclo-turismului romanesc, in care sa primeze descoperirea arealului.

Acum un timp, un prieten ce venea spre Tulcea cu microbuzul, abia intors din Italia, citise pe frontispiciul autogarii, ignorand diacriticile si geografia, Lunga Vita. Acum ma gandesc ca nu a gresit foarte grav, daca evaluez evenimentul ciclist la care am participat si care in sine pledeaza pentru o viata lunga si sanatoasa.

Cuvintele lui Orwells vin ca un diagnostic perfect : ”de fiecare data cand vad un adult pe bicicleta nu ma mai deznadajduiesc pentru rasa umana”