Ganduri si impresii asternute pe hartie de Monica Anghel

     Comuna Luncavita a fost aleasa printre cele mai frumoase asezari din judetul Tulcea, alaturi de Jurilovca si Niculitel de catre un grup de etnografi si muzeografi, intr-o ierarhie recent intocmita. Ea umple un tinut idilic ce cuprinde o particica din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării si una din Parcul Naţional Munţii Măcin. Aici, senzatia care te acapareaza este ca timpul nu a binevoit sa treaca Dunarea si a ramas intepenit intre munte si fluviu. Tinutul incremenit in frumusete si bolnav de eternitate primeste vizitatorii as spune, intr-o gradina vasta, dumnezeiasca unde o mana de oameni s-au gandit sa-si ridice cateva case. Traditii mestesugaresti, comori arheologice din neolitic, specii de plante rare protejate de lege, totul se contopeste intr-un amalgam de istorie nealterata si natura salbatica in care fiecare poteca cere sa sa fie batatorita. Luncavita este ca un Larousse viu, ce poate fi rasfoit in drumetii pedestre sau plimbari pe bicicleta si din care se poate invata laolalta istorie, geografie, botanica, geologie sau etnografie.

Nu stiu cum e mersul pe bicicleta in Coreea de Sud, tara diminetilor linistite, insa am descoperit cum este mersul pe bicicleta in Luncavita, tinutul dupa-amiezilor zbuciumate in sa. Ajunsa la a doua editie Explorer MTB Challenge se vrea o competitie care sa scoata din izolare frumusetile locului, imbinand sportul, cultura si gastronomia.

Sportul, prin traseele deloc la indemana tuturor propuse de organizatori, cultura, prin dezvaluirea specificului locului si donarea de carti din partea participantilor si gastronomia, prin posibilitatea de a degusta borsul de peste, miere de albine sau alte delicatese dobrogene.

Participantii au primit din partea naturii un spor de dificultate, noroiul, acesta a fost prezent pe ici pe colo pe tot parcursul traseului .

Toata crisparea data de efortul depus in cursa, disparea pe linia de finis....fete obosite si pline de noroi ale ciclistilor sunt luminate de un zambet, feed-back ul uman de care organizatorii aveau nevoie pt a masura reusita lor.

Epilogul campenesc a inchis competitia in stil ancestral, in care fiecare participant care a ramas dupa concurs, a avut privilegiul de a degusta un aromat bors de peste autohton.

Pentru mine a fost un traseu solicitant, marcat corespunzator, cu urcari care-ti ridicau pulsul la maxim si coborari care-ti taiau rasuflarea pur si simplu, pe una din ele mi-am adus aminte de vorbele unui coleg din club la intrebarea mea: Ce sa fac ca sa nu mai am emotii pe coborari? si raspunsul lui a venit imediat: Da drumul la frane si inchide ochii...asta am si facut...si m-am distrat din plin apoi am inceput sa tip ca un copil, de incurajare.

Felicitari Membrilor Clubului de Ciclism din Galati pentru rezultatele obtinute, cu totii am muncit 

Traseul lung: Marius Ionascu locul 8, Florin Marza locul 9, Costica Hodorogea locul 18, Cristian Ciontu, locul 22

Traseul scurt: Categoria 15-19 Dan Mihai Alupoae locul 3, Cristi Prala locul 10, Sami Mititelu locul 19, Sergiu Olariu locul 20, Alin Olariu locul 21

Categoria 20-29 Emil Manea locul 2, Gabi Moraru locul 12, Sevastin Dorin locul 20

Categoria 30-39 George Calinovschi locul 6, Mircea Marin locul 11, Florin Grosu locul 12, Sorin Stanciu locul 37

Categoria 40+ Radu Iacomi locul 9, Laurentiu Atanasiu locul 17

Feminin Open Monica Anghel locul 2

Copii 10-15 ani Andreea Prala locul 5

Cu cat vor trece mai multe editii, cu atat poate aceasta comuna va putea deveni in viitor o mica dar insemnata borna naturala nu doar a ciclismului pur ci si a ciclo-turismului romanesc, in care sa primeze descoperirea arealului.

Acum un timp, un prieten ce venea spre Tulcea cu microbuzul, abia intors din Italia, citise pe frontispiciul autogarii, ignorand diacriticile si geografia, Lunga Vita. Acum ma gandesc ca nu a gresit foarte grav, daca evaluez evenimentul ciclist la care am participat si care in sine pledeaza pentru o viata lunga si sanatoasa.

Cuvintele lui Orwells vin ca un diagnostic perfect : ”de fiecare data cand vad un adult pe bicicleta nu ma mai deznadajduiesc pentru rasa umana”

Clubul de Ciclism Galati a organizat in data de 8 iunie 2014, in parteneriat cu Scoala Generala nr. 29, concursul de indemanare pe bicicleta “Micul Biciclist”.

Cu toate ca a fost prima editie, concursul s-a desfasurat foarte bine, atat din prisma elevilor cat si a organizatorilor.

Ne-am adunat dimineata, in curtea Scolii Generale nr. 29, cativa dintre membrii CCG, pentru a amenaja zona unde avea sa se desfasoare concursul “Micul Biciclist”. La acest concurs aveau sa participe elevii claselor V-VIII care stiu sa pedaleze si mai mult de atat, doresc sa isi etaleze talentele si dibacia in manuirea bicicletei. La ora 9, elevii incepusera sa soseasca, unii dintre ei fiind insotiti de parinti care venisera sa faca galerie micutilor.

Dupa ce toate materialele si traseul de concurs au fost gata, s-a dat startul evenimentului. Unii aveau emotii, altii erau mai curajosi, dar pana la urma toti si-au luat inima in dinti si au pedalat cu succes, trecand peste toate probele la care au fost supusi.

Cand au terminat de concurat, elevii s-au putut indulci cu produsele oferite de “Tapu Carpatin, care a fost alaturi de noi in buna desfasurare a acestui eveniment.

La final, toti participantii au primit diplome si cei care au scos cel mai bun timp, au fost premiati cu medalii si trofee. Printre cei care s-au remarcat cel mai mult, au fost Vintila Andrei, Costache Alin si Paun Robert.

Mai multe poze puteti gasi pe pagina de FaceBook a Clubului de Ciclism Galati.

Clubul de Ciclism Galați alături de conducerea Școlii generale nr. 29 reprezentată de domnul director Florin Andronic, organizează pentru elevii școlii, în data de 08.06.2014 ora 9.00 un concurs de îndemânare pe bicicletă pentru copiii claselor 5-8. Toate probele se vor desfășura în curtea școlii. Concursul constă în parcurgerea unui traseu cu jaloane pentru a scoate în evidență tehnica și îndemânarea concurenților și un mic traseu de viteză contra timp.

Condiții de participare:
- elev al Școlii generale nr. 29, în clasele V-VIII
- cască de protecție
- bicicletă în stare bună de funcționare

Casca de protecție poate fi împrumutată de la colegi, dar este obligatorie purtarea acesteia în timpul concursului. Curele de prindere trebuie să fie închise de la start și până la final.

Reporterul clubului de la fata locului, Georgian Patriche, ne povesteste cum s-a desfasurat concursul de la Somova: 

Somova eXtreme 2014 a fost un eveniment cu de toate. Ne-am adunat intr-o masina prea incarcata din punctul meu de vedere, cu lucruri de supravietuit peste noapte la cort, (un sac de lemne, saci de dormit, doua corturi, mancare, undite si multe altele), de parca mergeam in Afganistan, dar mai bine sa mai ramana, decat sa nu ne ajunga. Nici nu ajunsesem bine la BAC, ca Emil (pacatosul si ghinionistul clubului) ne anunta telefonic sa mergem sa-l recuperam cu o masina, ca facuse pana si nu ajungea in timp util la BAC. Mii de tunete si fulgere erau la gurita lui Emil, dar totusi reusea sa mai si zambeasca.

Am reusit in final sa ne suim cu totii pe BAC si sa ne indreptam spre locul unde avea sa se desfasoare concursul, Somova. Multumim pe aceasta cale partenerului Navrom BAC, pentru ca ne-a facilitat trecerea peste Dunare.

Drumul pana la Somova a fost scurt si frumos. Acolo, ne-am gasit cu restul membrilor si alti prieteni. Au fost foarte putini oameni la concurs, fapt care a facut ca atmosfera sa fie una de familie si galatenii s-au simtit ca la ei acasa, pentru ca erau in majoritate.

Toti concurentii se pregateau de start, care isi puneau prafuri in bidon, care isi aprindeau tigara, fiecare cu ce-l durea. Intre timp, eu imi stingeam setea cu berea Driver, fara alcool, cu ocazia asta multumim SC Martens, pentru ca ne-au asigurat hidratarea, s-au gandit la soferi si la cei care iau antibiotic. Pascale Sorin (DJ Sorin pentru prieteni), principalul organizator, a dat drumul la fugareala si nu a avut nevoie de microfon sa se faca auzit. Primii care au plecat au fost avansatii, o mana de oameni, un pluton sa zicem, dupa care amatorii ceva mai multi. Monica se afla in spate si era un pic dezorientata, atunci aflase ca e singura curajoasa care a luat startul. Putea pedala linistita si sa admire peisajul de pe traseu, ca isi stia soarta. In locul ei, luam si o undita cu mine si prindeam doi iepuri dintr-o lovitura.

Ciprian s-a dus sa faca poze; Muti tragea pentru podium; Sorin experimenta - pentru el a fost primul concurs, cu o bicicleta mai mult de sosea. Foile prea mari cu care a venit l-au dat jos de pe bicicleta de multe ori in fata dealurilor extreme de la Somova, dar s-a distrat, sunt sigur pentru ca primul concurs nu se uita niciodata. Dupa ceva timp, au inceput baietii sa-si faca prezenta la finish. De la noi, au luat podium, Emil Manea, Florin Marza - Skypici, Marius Ionascu - Maus, Mihai Alupoaie, Monica Anghel si Muti. Trebuia si Mircioi Cristian, dar a fost detronat de detronat politica clasamentului, care s-a comasat si a fost la general. Ii felicit si pe restul mebrilor care au participat, si sa o tinem tot asa!

Din ce spuneau colegii, traseul a fost unul spectaculos, cu peisaje frumoase, coborari abrupte, urcari grele, unele fiind chiar adevarate ziduri. Am inteles de unde se trage si denumirea de eXtreme :). Dar toata lumea a fost in final multumita si au apreciat efortul organizatorilor de a alege un traseu care sa scoata untul din bicicleta.

Felicitari omului cu dizabilitati care a terminat cursa fara probleme. A fost premiat, admirat si sunt sigur ca s-a simtit foarte bine si o sa-l mai vedem la competitii.

Dupa concurs, am mai stat la povesti in cortul clubului si s-au impartit pareri despre traseu, organizare, care a fost mult mai reusita fata de anul trecut. Eu, Ciprian, Muti, Emil si Sorin, am ramas peste noapte la Tzuri (organizatorul de la Luncavita - MTB Explorer) unde am facut un gratar si am stat la povestiri de seara. Noaptea ne-am petrecut-o la cort, unde pentru mine n-a fost foarte confortabil; am stat cu spatele intr-o groapa, dar de la oboseala nu prea m-a deranjat. Dimineata, m-am trezit cu gand de pescuit. Se vedea Lacul Somova aproape. L-am baut la cap pe Muti sa mergem, si i-am facut pofta si lui Emil, care ne-a insotit pana la malul lacului. Cand am ajuns, dezamagire totala. Dunarea era crescuta si nu se putea pescui decat cu barca. Ne-am intors la Tzuri, i-am multumit pentru ospitalitatea sa si ne-am dus la fratele nostru de la Tulcea - Sorin, unde eram invitati la un bors de peste.

Cat timp s-a pregatit borsul, noi am mers sa pescuim si am capturat cat sa potolesti foamea unei pisici. Primul peste l-a prins Emil, norocos de altfel dupa ce isi incepuse vacanta cu stangul. Am uitat sa va spun, dar a castigat o bicicleta la tombola ce s-a organizat dupa cursa. Am prins si eu, doua rosioare dintr-un foc. Apoi se jucau cu pluta mea si n-au mai cazut in capcana, doar ma tineau in suspans. Oricum, cand s-a hotarat sa plecam, era vreo 12 ceasul, prea cald pentru pescuit. Pestisorii nostri au fost bine primiti in ceaun – gustul cel mai bun aceastia l-au dat, deci am avut si noi un aport la acel bors facut de sotia lui Sorin.

A fost foarte buna, pacat ca n-am fost gasca mai mare. Si aici am fost primiti cu drag si am fi dorit sa stam mai mult, dar trebuia sa mai mergem si acasa. Ne-am luat ramas bun si am multumit pentru tot.

Escapada noastra a fost reusita si speram sa o mai repetam cat de curand!