Clubul de Ciclism Galati a organizat in data de 8 iunie 2014, in parteneriat cu Scoala Generala nr. 29, concursul de indemanare pe bicicleta “Micul Biciclist”.

Cu toate ca a fost prima editie, concursul s-a desfasurat foarte bine, atat din prisma elevilor cat si a organizatorilor.

Ne-am adunat dimineata, in curtea Scolii Generale nr. 29, cativa dintre membrii CCG, pentru a amenaja zona unde avea sa se desfasoare concursul “Micul Biciclist”. La acest concurs aveau sa participe elevii claselor V-VIII care stiu sa pedaleze si mai mult de atat, doresc sa isi etaleze talentele si dibacia in manuirea bicicletei. La ora 9, elevii incepusera sa soseasca, unii dintre ei fiind insotiti de parinti care venisera sa faca galerie micutilor.

Dupa ce toate materialele si traseul de concurs au fost gata, s-a dat startul evenimentului. Unii aveau emotii, altii erau mai curajosi, dar pana la urma toti si-au luat inima in dinti si au pedalat cu succes, trecand peste toate probele la care au fost supusi.

Cand au terminat de concurat, elevii s-au putut indulci cu produsele oferite de “Tapu Carpatin, care a fost alaturi de noi in buna desfasurare a acestui eveniment.

La final, toti participantii au primit diplome si cei care au scos cel mai bun timp, au fost premiati cu medalii si trofee. Printre cei care s-au remarcat cel mai mult, au fost Vintila Andrei, Costache Alin si Paun Robert.

Mai multe poze puteti gasi pe pagina de FaceBook a Clubului de Ciclism Galati.

Clubul de Ciclism Galați alături de conducerea Școlii generale nr. 29 reprezentată de domnul director Florin Andronic, organizează pentru elevii școlii, în data de 08.06.2014 ora 9.00 un concurs de îndemânare pe bicicletă pentru copiii claselor 5-8. Toate probele se vor desfășura în curtea școlii. Concursul constă în parcurgerea unui traseu cu jaloane pentru a scoate în evidență tehnica și îndemânarea concurenților și un mic traseu de viteză contra timp.

Condiții de participare:
- elev al Școlii generale nr. 29, în clasele V-VIII
- cască de protecție
- bicicletă în stare bună de funcționare

Casca de protecție poate fi împrumutată de la colegi, dar este obligatorie purtarea acesteia în timpul concursului. Curele de prindere trebuie să fie închise de la start și până la final.

Reporterul clubului de la fata locului, Georgian Patriche, ne povesteste cum s-a desfasurat concursul de la Somova: 

Somova eXtreme 2014 a fost un eveniment cu de toate. Ne-am adunat intr-o masina prea incarcata din punctul meu de vedere, cu lucruri de supravietuit peste noapte la cort, (un sac de lemne, saci de dormit, doua corturi, mancare, undite si multe altele), de parca mergeam in Afganistan, dar mai bine sa mai ramana, decat sa nu ne ajunga. Nici nu ajunsesem bine la BAC, ca Emil (pacatosul si ghinionistul clubului) ne anunta telefonic sa mergem sa-l recuperam cu o masina, ca facuse pana si nu ajungea in timp util la BAC. Mii de tunete si fulgere erau la gurita lui Emil, dar totusi reusea sa mai si zambeasca.

Am reusit in final sa ne suim cu totii pe BAC si sa ne indreptam spre locul unde avea sa se desfasoare concursul, Somova. Multumim pe aceasta cale partenerului Navrom BAC, pentru ca ne-a facilitat trecerea peste Dunare.

Drumul pana la Somova a fost scurt si frumos. Acolo, ne-am gasit cu restul membrilor si alti prieteni. Au fost foarte putini oameni la concurs, fapt care a facut ca atmosfera sa fie una de familie si galatenii s-au simtit ca la ei acasa, pentru ca erau in majoritate.

Toti concurentii se pregateau de start, care isi puneau prafuri in bidon, care isi aprindeau tigara, fiecare cu ce-l durea. Intre timp, eu imi stingeam setea cu berea Driver, fara alcool, cu ocazia asta multumim SC Martens, pentru ca ne-au asigurat hidratarea, s-au gandit la soferi si la cei care iau antibiotic. Pascale Sorin (DJ Sorin pentru prieteni), principalul organizator, a dat drumul la fugareala si nu a avut nevoie de microfon sa se faca auzit. Primii care au plecat au fost avansatii, o mana de oameni, un pluton sa zicem, dupa care amatorii ceva mai multi. Monica se afla in spate si era un pic dezorientata, atunci aflase ca e singura curajoasa care a luat startul. Putea pedala linistita si sa admire peisajul de pe traseu, ca isi stia soarta. In locul ei, luam si o undita cu mine si prindeam doi iepuri dintr-o lovitura.

Ciprian s-a dus sa faca poze; Muti tragea pentru podium; Sorin experimenta - pentru el a fost primul concurs, cu o bicicleta mai mult de sosea. Foile prea mari cu care a venit l-au dat jos de pe bicicleta de multe ori in fata dealurilor extreme de la Somova, dar s-a distrat, sunt sigur pentru ca primul concurs nu se uita niciodata. Dupa ceva timp, au inceput baietii sa-si faca prezenta la finish. De la noi, au luat podium, Emil Manea, Florin Marza - Skypici, Marius Ionascu - Maus, Mihai Alupoaie, Monica Anghel si Muti. Trebuia si Mircioi Cristian, dar a fost detronat de detronat politica clasamentului, care s-a comasat si a fost la general. Ii felicit si pe restul mebrilor care au participat, si sa o tinem tot asa!

Din ce spuneau colegii, traseul a fost unul spectaculos, cu peisaje frumoase, coborari abrupte, urcari grele, unele fiind chiar adevarate ziduri. Am inteles de unde se trage si denumirea de eXtreme :). Dar toata lumea a fost in final multumita si au apreciat efortul organizatorilor de a alege un traseu care sa scoata untul din bicicleta.

Felicitari omului cu dizabilitati care a terminat cursa fara probleme. A fost premiat, admirat si sunt sigur ca s-a simtit foarte bine si o sa-l mai vedem la competitii.

Dupa concurs, am mai stat la povesti in cortul clubului si s-au impartit pareri despre traseu, organizare, care a fost mult mai reusita fata de anul trecut. Eu, Ciprian, Muti, Emil si Sorin, am ramas peste noapte la Tzuri (organizatorul de la Luncavita - MTB Explorer) unde am facut un gratar si am stat la povestiri de seara. Noaptea ne-am petrecut-o la cort, unde pentru mine n-a fost foarte confortabil; am stat cu spatele intr-o groapa, dar de la oboseala nu prea m-a deranjat. Dimineata, m-am trezit cu gand de pescuit. Se vedea Lacul Somova aproape. L-am baut la cap pe Muti sa mergem, si i-am facut pofta si lui Emil, care ne-a insotit pana la malul lacului. Cand am ajuns, dezamagire totala. Dunarea era crescuta si nu se putea pescui decat cu barca. Ne-am intors la Tzuri, i-am multumit pentru ospitalitatea sa si ne-am dus la fratele nostru de la Tulcea - Sorin, unde eram invitati la un bors de peste.

Cat timp s-a pregatit borsul, noi am mers sa pescuim si am capturat cat sa potolesti foamea unei pisici. Primul peste l-a prins Emil, norocos de altfel dupa ce isi incepuse vacanta cu stangul. Am uitat sa va spun, dar a castigat o bicicleta la tombola ce s-a organizat dupa cursa. Am prins si eu, doua rosioare dintr-un foc. Apoi se jucau cu pluta mea si n-au mai cazut in capcana, doar ma tineau in suspans. Oricum, cand s-a hotarat sa plecam, era vreo 12 ceasul, prea cald pentru pescuit. Pestisorii nostri au fost bine primiti in ceaun – gustul cel mai bun aceastia l-au dat, deci am avut si noi un aport la acel bors facut de sotia lui Sorin.

A fost foarte buna, pacat ca n-am fost gasca mai mare. Si aici am fost primiti cu drag si am fi dorit sa stam mai mult, dar trebuia sa mai mergem si acasa. Ne-am luat ramas bun si am multumit pentru tot.

Escapada noastra a fost reusita si speram sa o mai repetam cat de curand!

Clubul de Ciclism Galați a fost prezent pe 17 mai prin Muti și Emil la cursa Road Grand Prix, ce a avut loc în localitatea Boldești-Scăeni. Pentru că orice cursă frumoasă de șosea trebuie să aibă ceva sare și piper, acestea au fost dealul către Crama Seciu de aproximativ 3 km, urmat de coborârea de aproximativ 7 km către Bucov.

Traseul a fost în ture (o tură măsurând 24 km): cei care s-au înscris la grupa amatori au efectuat 2 ture, iar cei care s-au înscris la avansați 4 ture.

Dar să ascultăm povestea spusă chiar de Muti: “Soarele de dimineață prevestea o zi superbă de concurs. Ne-am adunat toți trei (eu, Gabi și Emil) și după ce am urcat căluții pe mașină, fuga catre marea cățărare. Gabi venea în calitate de foto-reporter. În grabă, am uitat pompa lui Emil pe mașină și după câteva hopuri pe podul de la Siret am auzit, apoi zărit în oglindă cum ceva zboară de pe acoperișul mașinii :). Ne-am întors după pompă care cred că i-a purtat ghinion lui Emil și ne-am continuat drumul. Pe drum ne-am mai oprit de câteva ori pentru o mică ședință foto și pene de tufiș.

Ajunși la cartierul general al RGP-ului unde maestrul Alex Ciocan era în febra pregătirilor, ne-am ridicat pachetul de participare, ne-am pregătit băuturile miraculoase, ne-am echipat și apoi am profitat de foto-reporterul CCG – Juga făcând o sedință foto. Zâmbeam noi la început știind ca va fi greu, dar nu eram pregătiți să dăm piept cu așa deal. Dealul nostru de la Brateș e o savarină, pe lângă cel de la Seciu. Juga a avut timp cât noi pedalam să facă ceva poze la frumusețile zonei.

Ora 10 a venit și startul la noi a sosit. După ce am făcut un mic ocol de defilare pentru ca să se mai întindă plutonul și să avem un start lansat, am făcut cunoștință cu Marele Zid: Dealul Seciu. Mulți au tras tare la început, dar în câțiva zeci de metri s-au liniștit. Viteza fiind mica și pentru că eram la început, am mai avut timp și resurse pentru socializare și bancuri între prieteni. Am terminat și cu prima urcare, după care a urmat coborârea lungă și cocoșată, cu multe curbe. Aici eu și Emil am fost puțin dezavantajați pentru că suntem la categoria pană. După coborâre m-am lipit și eu de un pluton și am mers prima turș cu câțiva băieți pricepuți. Frumos mersul la plasă, dar trebuie să tragă toată lumea în mod egal; nu 2-3 să se agite și restul să se odihnească. Dar cum nu îi puteai forța, asta e, te băgai tu în față și trăgeai, că doar erai la concurs nu la o tură de cicloturism. După prima tură am lăsat plutonul meu în spate și m-am aruncat singurel pe marea urcare. Acolo l-am gasit pe Veteranu’ de la Constanța care avusese ceva probleme cu o roată. A revenit repede în pluton și apoi am mers cu el câțiva km. Dar experiența și puterea lui și-au spus cuvântul la un moment dat când și-a luat zborul de lângă mine ca din pușcă. Și am tras așa o bună bucată de timp pâna ce am prins pe urcarea a patra câțiva întârziați. Fiind în a patra tură deja puterile mi s-au înmuiat și gândurile mele erau de a descăleca, dar s-au mai găsit resurse pentru a termina dealul pe bicicleta. La urcare fu cum fu, dar la coborâre s-au dus tovarășii bine de tot și astfel m-am văzut singurel și al nimănui. Ultimii 15 km i-am făcut singur. Nu tu trena, nu tu să schimbi o vorbă cu cineva. Oboseala își spunea cuvântul și viteza de pe ciclocomputer nu vroia să se ridice la mai mult de 30 km/h. Era vânt din față și ca să fie totul perfect începuse să și bureze. Ehhh ... toate erau împotriva mea. Într-un final văd și finișul, iar comentatorul mă anunță ...”a sosit și primul concurent ce a a înregistrat peste 3 ore de pedalat”, mda, mersi zic eu în gând, fă-mă să mă simt și mai nasol.

Dar uit repede de oboseală când îl văd pe Juga vesel cu aparatul foto în mână gata să imortalizeze “campionul”. Îl văd și pe Emil, cam supărat pe evoluția lui.

Cel mai important a fost ca nu și-au făcut prezența crampele, având în vedere delușoarele care le-am urcat. Aveam o amintire nasoală cu dealul Seciu de la concursul Emmedue de acum câțiva ani. Acolo am avut ceva crampe serioase pe final.

Vedem și clasamentele pe categorii de varsta: Emil pe 5, eu pe 13 din 42. Mai târziu am aflat că Emil înaintase în clasament pe locul 4, la o diferență de locul 3 de doar 2 sutimi.

Pentru că biletul de voie de acasă era cu timp limită, ne-am împachetat repede bagajul și ne-am grăbit spre casă. Ne-am grăbit până la calea ferată de la C.A. Rosetti, unde am avut “plăcerea” să stam 40 de minute la barieră și să vedem 4 garnituri de tren, spre disperarea lui Emil care nu mai văzuse atâtea trenuri într-o singură zi :).

Am ajuns cu bine acasă si abia așteptăm o nouă serie din Road Grand Prix.”

Pozele foto-reporterului Juga sunt disponibile pe Facebook: [1] și [2].